marți, 13 septembrie 2011

Postare de toamna!

Astazi am compus, ceea ce nu am mai facut de mult. Oficial, toamna e anotimpul poemelor!
Din nou am probleme cu titlul, asa ca astept ceva sugestii din partea voastra! Stiti regula criticilor,nu? Am sa va amintesc in cazul in care ati uitat, ca pentru critici e nevoie sa va creati un blog unde sa faceti asta!


Un anotimp ce ma induce,
Catre ceva deloc prea dulce.
Catre un gust amar, taios
Cu fruntea aplecata-n jos.

Ma simt puternic, nu renunt
O sa-I imping pe altii in put
Si-am sa-I privesc cum ei se lupta
Dar de acolo, n-au unde sa se mai duca.

Am devenit ce ati vrut voi
Un om cu ochii goi,
Fara sa simta durere sau iubire,
Fara sa guste din eterna fericire.

Dar am un suflet si il pretuiesc,
Nu am sa renunt la el, ca doar acolo iubesc
Si nu permit sa-l vada orisicine,
Onoarea asta, apartine celei de langa mine.

Nu am mai compus ceva de mult,
Traiesc intens si am un suflet mut.
Nu vreau sa fiu criticat pentru ce scriu,
Vreau sa fiu respectat pentru ceea ce o sa fiu!


joi, 1 septembrie 2011

"AI GRIJA CE-TI DORESTI CA S-AR PUTEA SA CAPETI!"

Salutare!
Acum cativa ani buni cand eram necopt si foarte fraged, discutand cu unul din oamenii ce ma sprijina pe mine moral si ma indruma spre cele mai inalte realizari, am fost intrebat daca chiar imi doresc sa fiu deosebit, sa am calitati mult mai dezvoltate si un nivel de cultura ridicat. Pe moment am fost foarte hotarat in raspuns si normal ca am raspuns "DA! CU SIGURANTA!". Dupa raspunsul meu, am fost avertizat, ca odata ce voi fi deosebit, superior prin calitati si aptitudini, voi vedea defectele oamenilor din jurul meu mult mai usor, ca voi fi dezamagit din ce in ce mai des si daca nu voi avea langa mine, numai oameni care sa fie pe aceasi lungime de unda, nu voi fi foarte fericit. Eram destul de mic sa constientizez aceste lucruri sau macar sa le iau in seama, motiv pentru care mi-am urmat dorinta cu ambitie si indrazneala.
Ei bine acum incep sa resimt acele repercusiuni de care mi se vorbea atunci. Sunt dezamagit foarte des si ce e mai dureros este ca aceste dezamagiri provin de la cei dragi.
Fie m-am obisnuit eu prea mult cu realitatea si am acceptat-o asa cum e ea, dura, sarcastica, nedreapta, fie nu mai stiu sa visez cum o faceam odata.

A trecut ceva timp de cand nu am mai scris, asta datorita timpului limitat ce mi-l aloc stand. Serviciul ma solicita cat se poate de mult, profit de timpul liber plimbandu-ma, distrandu-ma si uite asa ajung sa stau decat seara in pat, sa vizionez un film, dupa care sa ma afund in misterioasa noapte si al ei somn.
Acum am ceva timp sa scriu pentru ca m-a lovit o raceala destul de naspa si e deja a 3-a zi de cand nu ies din casa. Sper sa treaca cat mai curand si cei care au placerea sa citeasca ceea ce eu relatez pe acest blog, chiar nu trebuie sa se roage sau sa spere la o noua raceala, ca sa apara o noua postare :)) .
Ei bine oameni buni, aveti grija ce va doriti ca e posibil sa obtineti!

CU STIMA, DRAGOSTE
SI RESPECT, GABI!