marți, 14 septembrie 2010

Septembrie...

Septembrie dupa cum stim cu totii, e prima luna din era toamnei. O toamna trista, care aduce ploi si vanturi reci ce prevestesc venirea unei ierni insuportabile de reci. Ieri am vazut la televizor, ca specialistii institutului de meteorologie din Polonia prevestesc venirea unei ierni extrem de reci, cea mai rece iarna din ultimii 1000 de ani. Mie imi place iarna, doar stau la munte si ma pot bucura de ea din plin :). Lasand asta la o parte, dincolo de ploi si de natura ce se indreapta spre hibernarea ei sumbra, in sufletele romaticilor, emotivilor si oamenilor ce implica sufletul in orice activitate, se asterne melancolia. De parca nu ar fi deajuns, se alatura si nostalgia.
Oamenii vor fi din ce in ce mai ingandurati, tristi si reci.
Nu mai dureaza mult si parcul va fi plin de frunze si castane. Ziua e mai scurta...
Iubesc fiecare anotimp, in felul meu. Toamna am putea spune ca poate fi si anotimpul textelor triste, pline de suferinta, de dor...
Totusi sper sa nu racesc deloc, sper sa ma pot descurca pt ca trebuie sa imi duc planurile la capat!


Mi-am cam iesit din mana in ultima vreme, la capitolul postari pe blog si imi cer scuze ca v-am umplut mintea cu acel eveniment automobilistic organizat in Sinaia! Voi reveni repede la forma de alta data si vom impartasi mult mai multe sentimente, senzatii, trairi si experiente placute sau mai putin placute!

CU STIMA, DRAGOSTE
SI RESPECT, GABI!

Amintiri, senzatii ...

Astazi, 13 Septembrie 2010 ora 08:22! Ma trezesc, privesc printre obloanele mintii lumina soarelui. Stau 5 minute si realizez ca trebuia sa plec... Trebuie sa plec la deschiderea anului scolar 2010-2011. Nu mai sunt elev dar vreau sa retraiesc acel sentiment vechi de 12 ani, sentimentul unui nou an scolar, emotiile, dorinta de a ma revedea cu colegii, de a povesti ce am facut in vacanta, de a merge dimineata la cafea in Jumbo.
Ma ridic din pat, merg la baie, fac un dus, ma spal pe dinti, ma imbrac, imi fac parul si la 08:50 ies pe usa, grabit spre statie sa prind maxi-taxi (stiu ca e o vorba care spune "dupa femei si autobuz, respectiv maxi-taxi sa nu alergi niciodata, ca intotdeauna vin altele" dar eu chiar trebuia sa ajung urgent in centrul orasului). Ajung in statie si constat ca m-am grabit cam degeaba. Nu dureaza mult si ma suna un fost coleg, actual prieten care ma intreaba unde sunt si il fac pe el sa se grabeasca ca sa mergem impreuna. Ne urcam in maxi,ajungem in oras si ne intalnim cu un alt fost coleg, actual prieten. Ma duc sa ii cumpar fostei diriginte un buchet de flori, traditionalele flori de inceput de an dar ca acest an sa fie mai deosebit, mai am un cadou special! Cumpar florile si merg la gara, unde alerg dupa tren( nici nu stiam daca e trenul care duce la Busteni, dar avea locomotiva spre directia corecta). Urc in tren si il intreb pe "nas":
- Trenul acesta are statie si in Busteni?
- Da! raspunse nasul.
Atat asteptam sa imi spuna. Deja incep sa simt cum ultimele minute de vacanta se scurg pe drumul spre liceu. Dar deabea am terminat, vacanta pt mine continua si nu ar trebui sa simt nici o presiune, nimic! Cobor la Busteni, dupa ce am ras in tren ca de obicei si ma indrept spre liceu. Caut aproximativ 30 de minute o rama pt o fotografie si intr-un final ajungem la scoala (nu ca as fi gasit ce cautam).
Incep sa simt emotiile celor din jur... Lumea e agitata, bobocii sunt nerabdatori, toti se saluta, unii cu zambetul pe buze, altii dezamagiti ca incep scoala si daca mai adaugam ca astazi e si 13...
Incepe ceremonia de deschidere a noului an scolar si brusc asupra mea se napustesc sirul de amintiri si dorul de liceu. Acum nu mai am emotii, sunt relaxat, poate prea relaxat! Dupa aproximativ 30 de minute ii daruiesc fostei diriginte buchetul de flori si surpriza, surpriza ce consta intr-o hartie, pe care stau asezate un titlu, trei strofe si o formula de incheiere. Ceva simplu si original!
Ca sa retraiesc toate acele momente de pe vremea cand ma duceam la scoala, ma indrept catre barul unde serveam cafeaua dimineata cu colegii cand chiuleam. Ajung acolo dar ceva nu e in ordine!!! Din nou sunt relaxat iar acolo intram stresat de fiecare data, cu gandul la absente si la faptul ca e posibil sa vina oricand un profesor sa ne caute! Acum nu are cine si de ce sa se i-a de mine... Beau un suc cu cei doi prieteni si plecam spre Sinaia. Normal ca vom pleca cu trenul (doar iesim mai ieftin). Eram prea relaxat si logic ca trebuia ca ceva sa nu mearga cum trebuia. Alergam sa prindem trenul (noroc cu conductorul locomotivei ca a vazut 3 tampiti care alergau pe calea ferata sa se urce in personal si ne-a asteptat), dupa care ne urcam in el. Acolo ne aducem toti trei aminte de anii de liceu. Radem in hohote si povestim tot felul de intamplari ciudate. Ajungem in Sinaia la ora 14:03 si constatam ca nu am dat nici un ban pe transport (nu ne-a prins nasul nici la dus, nici la intors). Din acest moment, ziua devine normala si nimic deosebit in ea!
O jumatate de zi care a inceput prin graba, entuziasm si emotii, si a sfarsit prin relaxare, amintiri si zambete largi!
Succes tuturor elevilor in noul an scolar 2010-2011, bafta celor care sunt a 12-a si astept sa incep facultatea!

P.S. Stiu ca nu am mai scris demult, asa ca scuzati daca am devenit plictisitor in postarea de mai sus dar asa cum este si titlul blogului, am relatat o pagina a vietii mele!

CU STIMA, DRAGOSTE
SI RESPECT, GABI!