O POVESTE INCEPUTA SI CONTINUATA

Era o zi de toamna, destul de trista , in care melancolia plutea peste tot si lovea fiecare persoana romantica ce o intalnea. Pana atunci era totul trist, innorat, un peisaj plin de imagini dezolante cu fete ale oamenilor tristi si stresati de greutatile ce ii apasa. Totul pana a aparut ea, o fata linsa, draguta, simpatica, plina de pasiune, cu un chip angelic, cu parul lung si catifelat, cu ochii negri ca intunericul noptii, ochii ce se luminau atunci cand imi zareau chipul. Am zarit-o dar nu am incercat sa o cunosc in acea clipa. O priveam intens, ii studiam si analizam pozele pentru a-mi da seama de ce fel de persoana este.
Dupa o perioada de timp, aproximativ 10 zile am aflat cum o cheama si de unde venea. Numele ei era Ana-Maria si provenea dintr-o zona mai putin cunoscuta de mine.
Avea in ea o dragoste nebuna care ii amlpifica frumusetea. Am preferat sa vad latura ei feminina si interioara exploatata de foarte putini sau neexploatata. A durat destul timp sa patrund acolo, insa am patruns ca un necunoscut in taina intunericului. Nu am reusit sa vad foarte multe lucruri, deoarece ea era trista, in sufletul ei se instalase un intuneric si rareori se mai vedea cate o raza de lumina asemenatoare unui fulger. Dar lipsea tunetul! Am reusit sa simt, sa simt ca e deosebita, ca e altfel, ca e cum nu mai intalnisem pana atunci. Se astepta sa abandonez ideea de a vedea ce e in sufletul ei dupa ce am dat de acel intuneric dar spre surprinderea ei, am incercat sa fac lumina si am reusit in cele din urma. Ce am vazut acolo este de neimaginat si de neinchipuit. Un loc imens, cu gauri provocate de durere si tristete, mii de culori ce impanzeau acea incapere si ajutau la crearea unui decor fascinant, dragoste in fiecare molecula, iubire si afectiune in fiecare particula, un romantism inedit ce mentinea flacara iubirii mereu aprinsa, toate acestea intr-un suflet de femeie. O mina de aur neexploatata de nimeni pana atunci, o mina de care ma bucuram doar eu de ea si trebuia sa o pretuiesc.
Dupa un anumit timp, mi-a urmat gesturile si faptele, patrunzand si ea in cel mai misterios loc al unui om, sufetul meu! Acolo din spusele ei, se afla foarte multe comori si foarte multe culori, nevazute de nimeni pana atunci. Brusc am inceput sa ne acoperim gaurile din suflet unul altuia cu cea mai buna tencuiala din domeniu, cu dragoste si iubire. Ne-am dat seama ca nu trebuie experienta sa fi un bun meserias in domeniu, ci doar daruire si dorinta de a umple acele goluri si de a face in suflet curcubeul perfect. Din acel moment am preluat initiativa, chinuindu-ma la primul meu proiect. Credeam ca trebuia sa fi avut experienta in acest domeniu ca in final, constructia pe care mi-o doream sa fie una greu de daramat, egalat si copiat! Din fericire nu a fost asa, cea mai buna gandire, nu a fost cea a creierului, ci cea a inimii, asa ca am urmat-o! Dupa o munca destul de costisitoare care a durat aproximativ doua luni, m-am gandit sa privesc in urma sa vad ce am realizat si am observat o lucrare incredibil de frumoasa si placuta si am constatat impreuna cu cea care a participat la realizarea acestui proiect ca sunt un bun arhitect si un bun constructor de punti intre inimi! Asa ca bucurati-va de viata, ganditi cu inima atunci cand iubiti!

P.S. In aceasta scurta postare, numele sunt fictive la fel si unele descrieri, insa actiunea in sine este una reala si chiar unele lucruri sunt descrise ca in realitate! Este doar o poveste ce are la baza foarte multa realitate!

Doua Luni ...

DOUA LUNI …

S-au implinit doua luni de la primul “TE IUBESC”,

Sa se ajunga la siplistul “TE DORESC”,

Sa stau putin sa ma gandesc

Si sa incep sa-mi amintesc,

Cat te iubeam si te iubesc!

A devenit ceva firesc,

Ca sa iti spun ca te iubesc

Si-ar trebui sa-ti dovedesc

Ca te ador si ca tanjesc

Dupa iubirea ta, firesc!

In doua luni n-am incetat,

Sa te iubesc,

Sa te doresc,

Macar o clipa!

Buzele tale aromate

Prin care trec filtrate soapte

Pline de vise si-mbibate

Cu gustul sufletului tau, eu le ador!

Nu sunt poeme si nici cuvinte,

Care sa-ti spuna ce am in minte

Si cat de mult te pretuiesc,

Asa de mult eu TE IUBESC!

Poezie scrisa special astazi, 17.03.2010 cu ocazia implinirii a doua luni de cand s-a format un NOI! La indemnele anumitor persoane am publicat aici aceasta poezie!!! Astept parerile si completarile voastre si pentru critici, creati un alt blog si lasati-mi doar linkul!

ORGOLIUL, principalul inamic impotriva iubirii!

Majoritatea ati vazut pe adresa mea de messenger, un status identic! Probabil multi va intrebati, cum am ajuns eu la aceasta concluzie. Am sa va spun pe scurt cum am ajuns la aceste cuvinte, apreciate de foarte multi!

Totul a inceput prin a discuta cu diferiti prieteni. Majoritatea povestindu-mi una sau mai multe povesti de dragoste. Le-am analizat amanuntit pe fiecare in parte, incercand sa observ punctul in care s-a produs fisura ce a dus la ruptura relatiei in final. Totul cu scopul de a evita si eu aceste greseli. Pentru ca dupa cum ati observat, avem doar o viata si nu putem avea parte de prea multe experiente ca sa invatam doar din propriile greseli si ca sa incercam sa ne apropiem de perfectiune, trebuie sa invatam si din greselile altora! Dupa ce am analizat multe povesti de iubire incheiate, aveam o vaga idee ca toate au o problema comuna dar nu erau destule probe ca sa ateste ca "orgoliul este principalul inamic al iubirii", asa ca am continuat sa analizez povestile de dragoste de actualitate ale prietenilor mei si sa inchei cu povestea mea de dragoste. Dupa ceva timp am ajuns la concluzia ca discutiile aprinse sunt provocate de interventia orgoliului.
Acum va rog sa va ganditi si voi, sa va faceti singuri o analiza a realtiei voastre anterioare si/sau actuale si sa vedeti daca am dreptate! Si sa imi spuneti daca orgoliul este principalul inamic al iubirii, conform spuselor mele in randurile de mai jos!  

ORGOLIUL: principalul inamic impotriva iubirii; bariera ce uneori opreste cuvintele si semnalele transmise de inima si suflet! In concluzie, cand iubesti, uita de orgoliu!!!

In ultima vreme multi ma intrebau daca imi pot folosi statusul, reprezentat de cuvintele de mai sus, raspunsul meu a fost unul afirmativ pentru ca vreau sa tina cat mai multi oameni cont de aceasta afirmatie a mea! Asa ca nu este nevoie sa imi cereti voie ci doar sa imi dati dreptate si sa imi lasati un sec "MULTUMESC" sau "MERCI" daca s-a realizat vreo schimbare dupa ce s-a citit aceasta afirmatie!
Astept completarile si parerile voastre!
Oferiti-va iubire si nu uitati ca totul e posibil doar daca lasati ORGOLIUL intr-o parte si voi va deplasati in cealalta directie!