miercuri, 31 martie 2010

O POVESTE INCEPUTA SI CONTINUATA

Era o zi de toamna, destul de trista , in care melancolia plutea peste tot si lovea fiecare persoana romantica ce o intalnea. Pana atunci era totul trist, innorat, un peisaj plin de imagini dezolante cu fete ale oamenilor tristi si stresati de greutatile ce ii apasa. Totul pana a aparut ea, o fata linsa, draguta, simpatica, plina de pasiune, cu un chip angelic, cu parul lung si catifelat, cu ochii negri ca intunericul noptii, ochii ce se luminau atunci cand imi zareau chipul. Am zarit-o dar nu am incercat sa o cunosc in acea clipa. O priveam intens, ii studiam si analizam pozele pentru a-mi da seama de ce fel de persoana este.
Dupa o perioada de timp, aproximativ 10 zile am aflat cum o cheama si de unde venea. Numele ei era Ana-Maria si provenea dintr-o zona mai putin cunoscuta de mine.
Avea in ea o dragoste nebuna care ii amlpifica frumusetea. Am preferat sa vad latura ei feminina si interioara exploatata de foarte putini sau neexploatata. A durat destul timp sa patrund acolo, insa am patruns ca un necunoscut in taina intunericului. Nu am reusit sa vad foarte multe lucruri, deoarece ea era trista, in sufletul ei se instalase un intuneric si rareori se mai vedea cate o raza de lumina asemenatoare unui fulger. Dar lipsea tunetul! Am reusit sa simt, sa simt ca e deosebita, ca e altfel, ca e cum nu mai intalnisem pana atunci. Se astepta sa abandonez ideea de a vedea ce e in sufletul ei dupa ce am dat de acel intuneric dar spre surprinderea ei, am incercat sa fac lumina si am reusit in cele din urma. Ce am vazut acolo este de neimaginat si de neinchipuit. Un loc imens, cu gauri provocate de durere si tristete, mii de culori ce impanzeau acea incapere si ajutau la crearea unui decor fascinant, dragoste in fiecare molecula, iubire si afectiune in fiecare particula, un romantism inedit ce mentinea flacara iubirii mereu aprinsa, toate acestea intr-un suflet de femeie. O mina de aur neexploatata de nimeni pana atunci, o mina de care ma bucuram doar eu de ea si trebuia sa o pretuiesc.
Dupa un anumit timp, mi-a urmat gesturile si faptele, patrunzand si ea in cel mai misterios loc al unui om, sufetul meu! Acolo din spusele ei, se afla foarte multe comori si foarte multe culori, nevazute de nimeni pana atunci. Brusc am inceput sa ne acoperim gaurile din suflet unul altuia cu cea mai buna tencuiala din domeniu, cu dragoste si iubire. Ne-am dat seama ca nu trebuie experienta sa fi un bun meserias in domeniu, ci doar daruire si dorinta de a umple acele goluri si de a face in suflet curcubeul perfect. Din acel moment am preluat initiativa, chinuindu-ma la primul meu proiect. Credeam ca trebuia sa fi avut experienta in acest domeniu ca in final, constructia pe care mi-o doream sa fie una greu de daramat, egalat si copiat! Din fericire nu a fost asa, cea mai buna gandire, nu a fost cea a creierului, ci cea a inimii, asa ca am urmat-o! Dupa o munca destul de costisitoare care a durat aproximativ doua luni, m-am gandit sa privesc in urma sa vad ce am realizat si am observat o lucrare incredibil de frumoasa si placuta si am constatat impreuna cu cea care a participat la realizarea acestui proiect ca sunt un bun arhitect si un bun constructor de punti intre inimi! Asa ca bucurati-va de viata, ganditi cu inima atunci cand iubiti!

P.S. In aceasta scurta postare, numele sunt fictive la fel si unele descrieri, insa actiunea in sine este una reala si chiar unele lucruri sunt descrise ca in realitate! Este doar o poveste ce are la baza foarte multa realitate!

4 comentarii:

  1. thareee ce-mi plk::X:X:X:

    RăspundețiȘtergere
  2. super tare frate .............

    RăspundețiȘtergere
  3. fratiorul meu...eu mai bn k oricine stiu k povestea asta e de fapt una reala..frumoase vb...nu multi baieti pot vb ca tine..nu toti pot vedea dincolo de aparente,acolo unde este sufletul,interiorul unei fete,...majoritatea au doar un gand....stii bn care...insa tu vb atat de placut si incerci sa privesti o fata in esenta ei...stii cate am vb noi despre baieti,fete,barbati ,femei...despre perceptiile noastre...apreciez modul asta al tau de a aborda o femeie,de a o privi nu doar ca pe o "bucata de carne",daca pot spune asa...pt noi,conteaza enorm....sa regasim in voi sprijinul ala de care avem nevoie,sa gasim un prieten,un barbat,un iubit...pt noi conteaza sa stim k ne sunteti aproape in orice clipa,sa simtim k ne priviti cu admiratie,iubire atunci cand ne strangeti in brate,va apreciem in orice moment,in orice clipa...va apreciem atunci cand sunteti in stare sa luptati pt noi,va apreciem cand ne iubiti asa cum numai voi o faceti,va apreciem pt zilele in care ne spuneti "esti frumoasa,iubito",va apreciem ca ne suportati firea dificila,va apreciem cand rostiti "iarta*ma"...intotdeauna va vom iubi si va vom aprecia,chiar si atunci cand ne suparati,ne necajiti...aaa...si k tot am comm aici la postarea ta...vreau doar un lucru sa mai amintesc...pt o persoana.:...Am invatat sa plang si sa rad langa tine,am invatat sa te iubesc...ai aparut in viata mea intr-un moment in care imi era greu sa continui..poate k reuseam sa o fac,insa mi-a fost mult mai usor cu tine,desi recunosc k la inceput mi-a fost greu sa patrund in sufletelul tau,....Bebe, pe langa motivele astea,mai sunt si altele pt care nu o sa te las...o sa vreau sa continuam acest drum IMPREUNA,o sa vreau sa depasim toate obstacolele IMPREUNA....o sa vreau sa iti fiu alaturi in orice clipa..NU O SA TE LAS SINGUR ...I"LL BE THERE FOR YOU ...

    RăspundețiȘtergere
  4. Ibitule, e o poveste minunata! Doamne ce talent extraordinar ai!
    Stiu ca este o poveste reala, iar tu ai descris mai bine decat oricine astfel de sentimente, toate cele petrecute in doua luni.
    Succes in contiuare!

    RăspundețiȘtergere