CU STIMA, DRAGOSTE
SI RESPECT, GABI!
sâmbătă, 30 iulie 2011
...
SERVUS! Depun un ultim efort, care consta intr-o postare pe blog in toiul noptii. In ultimele 43 de ore, am reusit marea performanta de a dormi doar doua ore, de la lucra 24 de ore si de a petrece pe toate ritmurile si genurile 17 ore. Sunt frant si de-abea mai vad ce scriu... Asa ca o sa va scriu mai tarziu si o sa va dau mai multe detalii despre mine si ultimele schimbari.
marți, 26 iulie 2011
Dezgust...
Se pare ca e inceputul revenirii, din nou pe pagina vietii mele...
Astazi am fost hotarat inca de dimineata sa discut despre dezgust. Cu siguranta toti suntem dezgustati de cel putin o persoana, de cel putin un lucru, de cel putin un fapt sau de cel putin o vorba.
Pe mine cel mai mult ma dezgusta oamenii, de la ei pleaca totul. Nu vreau sa va vorbesc din trecutul indepartat, ca nu mi-ar ajunge un an sa tot scriu, asa ca am sa ma folosesc de trecutul cel mai recent, mai exact de vreo doua luni incoace.
Mi-am investit increderea, sentimentele, faptele si cuvintele in diferiti indivizi si individe. Unii dintre ei au apreciat asta si m-au convins intr-o oarecare masura ca merita mai mult dar majoritatea persoanelor in care am investit, m-au dezamagit prin minciuna, neseriozitate si lasitate, motiv pentru care mi-au creat un dezgust. Am mers pe principiul ca oricine merita o sansa si cred ca uneori am decis prost. In cele din urma trecutul asta in loc sa treaca la capitolul amintiri, trece la capitolul experiente. " JUDECATILE BUNE PROVIN DIN EXPERIENTA, IAR MARE PARTE DIN EXPERIENTA PROVINE DIN JUDECATI PROASTE". Am ajuns la concluzia ca uneori vad in unii oameni ceea ce ei nu pot vedea in ei. Vad ca au o anumita capacitate, o anumita putere si ca pot face anumite lucruri, ce multi nu le pot face si incerc sa ii fac si pe ei sa vada asta, insa e prea mult. Persoanele acestea sunt prea imature, prea lipsite de onoare, de respect, de personalitate si de caracter. Nu este asa ca v-ati saturat de societatea asta bolnava in care cuvintele ONOARE, RESPECT, CARACTER SI PERSONALITATE si-au pierdut sensul pentru ca nu mai exista? Nu sunt prea multi care inca pun accent pe cele 4 cuvinte, insa cei care sunt, nu trebuie sa cedeze in detrimentul majoritatii. Trebuie sa mearga mai departe si sa creeze oameni care sa duca mai departe sensul acestor cuvinte. Asa cum eu am fost creat si sunt modelat in continuare si asa cum multi am fost creati.
Le multumesc celor ce mi-au implementat aceste cuvinte in cap. Le multumesc celor care au investit in mine incredere. Le multumesc pe aceasta cale celor care m-au "lovit" pentru ca datorita lor sunt unde sunt. Le multumesc nespus celor care m-au dezamagit, caci numai asa n-am mai dat ocazia altora sa o faca.
VA MULTUMESC!!!
Astazi am fost hotarat inca de dimineata sa discut despre dezgust. Cu siguranta toti suntem dezgustati de cel putin o persoana, de cel putin un lucru, de cel putin un fapt sau de cel putin o vorba.
Pe mine cel mai mult ma dezgusta oamenii, de la ei pleaca totul. Nu vreau sa va vorbesc din trecutul indepartat, ca nu mi-ar ajunge un an sa tot scriu, asa ca am sa ma folosesc de trecutul cel mai recent, mai exact de vreo doua luni incoace.
Mi-am investit increderea, sentimentele, faptele si cuvintele in diferiti indivizi si individe. Unii dintre ei au apreciat asta si m-au convins intr-o oarecare masura ca merita mai mult dar majoritatea persoanelor in care am investit, m-au dezamagit prin minciuna, neseriozitate si lasitate, motiv pentru care mi-au creat un dezgust. Am mers pe principiul ca oricine merita o sansa si cred ca uneori am decis prost. In cele din urma trecutul asta in loc sa treaca la capitolul amintiri, trece la capitolul experiente. " JUDECATILE BUNE PROVIN DIN EXPERIENTA, IAR MARE PARTE DIN EXPERIENTA PROVINE DIN JUDECATI PROASTE". Am ajuns la concluzia ca uneori vad in unii oameni ceea ce ei nu pot vedea in ei. Vad ca au o anumita capacitate, o anumita putere si ca pot face anumite lucruri, ce multi nu le pot face si incerc sa ii fac si pe ei sa vada asta, insa e prea mult. Persoanele acestea sunt prea imature, prea lipsite de onoare, de respect, de personalitate si de caracter. Nu este asa ca v-ati saturat de societatea asta bolnava in care cuvintele ONOARE, RESPECT, CARACTER SI PERSONALITATE si-au pierdut sensul pentru ca nu mai exista? Nu sunt prea multi care inca pun accent pe cele 4 cuvinte, insa cei care sunt, nu trebuie sa cedeze in detrimentul majoritatii. Trebuie sa mearga mai departe si sa creeze oameni care sa duca mai departe sensul acestor cuvinte. Asa cum eu am fost creat si sunt modelat in continuare si asa cum multi am fost creati.
Le multumesc celor ce mi-au implementat aceste cuvinte in cap. Le multumesc celor care au investit in mine incredere. Le multumesc pe aceasta cale celor care m-au "lovit" pentru ca datorita lor sunt unde sunt. Le multumesc nespus celor care m-au dezamagit, caci numai asa n-am mai dat ocazia altora sa o faca.
VA MULTUMESC!!!
CU STIMA, DRAGOSTE
SI RESPECT, GABI!
Oare revin de data asta?
Am incercat in repetate randuri sa revin cu postari, in care sa relatez ce am mai trait, parerile mele si cateva evenimente la care voi lua sau am luat parte.
Acum cred ca e timpul sa revin, am in spate cateva dezamagiri ce ar trebui facute oarecum public dar prefer ca persoanele sa ramana in anonimat... nu stiu daca merita totusi si acest efort dar ramane sa ma gandesc si sa trageti singuri concluzia la final.
Acum va spun din nou "BUNA DIMINEATA!"
Cred ca din seara aceasta va ploua cu o serie de postari si astept parerile voastre ca poate uneori nu judec prea corect si poate sunt prea drastic sau cu siguranta prea bun.
Asa cum imi place mai nou sa salut va spun "SERVUS" si le urez tuturor, dar TUTUROR (asa mare ca sa se vada ca nu discriminez pe nimeni, cu toate ca unii merita) O ZI FAINA DE VARA, indiferent daca afara ploua sau e innorat.
Acum cred ca e timpul sa revin, am in spate cateva dezamagiri ce ar trebui facute oarecum public dar prefer ca persoanele sa ramana in anonimat... nu stiu daca merita totusi si acest efort dar ramane sa ma gandesc si sa trageti singuri concluzia la final.
Acum va spun din nou "BUNA DIMINEATA!"
Cred ca din seara aceasta va ploua cu o serie de postari si astept parerile voastre ca poate uneori nu judec prea corect si poate sunt prea drastic sau cu siguranta prea bun.
Asa cum imi place mai nou sa salut va spun "SERVUS" si le urez tuturor, dar TUTUROR (asa mare ca sa se vada ca nu discriminez pe nimeni, cu toate ca unii merita) O ZI FAINA DE VARA, indiferent daca afara ploua sau e innorat.
CU STIMA, DRAGOSTE
SI RESPECT, GABI!
joi, 19 mai 2011
Buna dimineata!
O zi insorita, oamenii cu zambetul pe buze ce poarta cu ei un optimism in ochii si cantecul pasarilor, fac ca aceasta dimineata sa fie perfecta. Vad placerea din ochii oamenilor in dimineata asta si speranta ca astazi va fi o zi perfecta.
Placerea creste cand stai la masa si bei cafeaua, inconjurat de flori, la umbra unei umbrele.
Saptamana aceasta a fost frumoasa din punct de vedere meteorologic si buna din celelalte puncte de vedere, probabil e momentul prevestirii veri, ca de primavara nu mai putem vorbi. Stiti bine, mai ales cei din zona cum s-a facut trecerea brusca in doar 12 ore de la -8 grade la +22 de grade celsius. Una peste alta, caldura este binevenita!
Placerea creste cand stai la masa si bei cafeaua, inconjurat de flori, la umbra unei umbrele.
Saptamana aceasta a fost frumoasa din punct de vedere meteorologic si buna din celelalte puncte de vedere, probabil e momentul prevestirii veri, ca de primavara nu mai putem vorbi. Stiti bine, mai ales cei din zona cum s-a facut trecerea brusca in doar 12 ore de la -8 grade la +22 de grade celsius. Una peste alta, caldura este binevenita!
CU STIMA, DRAGOSTE
SI RESPECT, GABI!
sâmbătă, 7 mai 2011
Salve!
A trecut foarte mult timp de cand nu am mai scris pe blog si sincer imi e dor.
Lipsa prezentei mele aici, s-a produs datorita schimbarilor majore din viata mea.
Promit sa revin curand!!!
Lipsa prezentei mele aici, s-a produs datorita schimbarilor majore din viata mea.
Promit sa revin curand!!!
CU STIMA, DRAGOSTE
SI RESPECT, GABI!
marți, 14 septembrie 2010
Septembrie...
Septembrie dupa cum stim cu totii, e prima luna din era toamnei. O toamna trista, care aduce ploi si vanturi reci ce prevestesc venirea unei ierni insuportabile de reci. Ieri am vazut la televizor, ca specialistii institutului de meteorologie din Polonia prevestesc venirea unei ierni extrem de reci, cea mai rece iarna din ultimii 1000 de ani. Mie imi place iarna, doar stau la munte si ma pot bucura de ea din plin :). Lasand asta la o parte, dincolo de ploi si de natura ce se indreapta spre hibernarea ei sumbra, in sufletele romaticilor, emotivilor si oamenilor ce implica sufletul in orice activitate, se asterne melancolia. De parca nu ar fi deajuns, se alatura si nostalgia.
Oamenii vor fi din ce in ce mai ingandurati, tristi si reci.
Nu mai dureaza mult si parcul va fi plin de frunze si castane. Ziua e mai scurta...
Iubesc fiecare anotimp, in felul meu. Toamna am putea spune ca poate fi si anotimpul textelor triste, pline de suferinta, de dor...
Totusi sper sa nu racesc deloc, sper sa ma pot descurca pt ca trebuie sa imi duc planurile la capat!
Mi-am cam iesit din mana in ultima vreme, la capitolul postari pe blog si imi cer scuze ca v-am umplut mintea cu acel eveniment automobilistic organizat in Sinaia! Voi reveni repede la forma de alta data si vom impartasi mult mai multe sentimente, senzatii, trairi si experiente placute sau mai putin placute!
Oamenii vor fi din ce in ce mai ingandurati, tristi si reci.
Nu mai dureaza mult si parcul va fi plin de frunze si castane. Ziua e mai scurta...
Iubesc fiecare anotimp, in felul meu. Toamna am putea spune ca poate fi si anotimpul textelor triste, pline de suferinta, de dor...
Totusi sper sa nu racesc deloc, sper sa ma pot descurca pt ca trebuie sa imi duc planurile la capat!
Mi-am cam iesit din mana in ultima vreme, la capitolul postari pe blog si imi cer scuze ca v-am umplut mintea cu acel eveniment automobilistic organizat in Sinaia! Voi reveni repede la forma de alta data si vom impartasi mult mai multe sentimente, senzatii, trairi si experiente placute sau mai putin placute!
CU STIMA, DRAGOSTE
SI RESPECT, GABI!
Amintiri, senzatii ...
Astazi, 13 Septembrie 2010 ora 08:22! Ma trezesc, privesc printre obloanele mintii lumina soarelui. Stau 5 minute si realizez ca trebuia sa plec... Trebuie sa plec la deschiderea anului scolar 2010-2011. Nu mai sunt elev dar vreau sa retraiesc acel sentiment vechi de 12 ani, sentimentul unui nou an scolar, emotiile, dorinta de a ma revedea cu colegii, de a povesti ce am facut in vacanta, de a merge dimineata la cafea in Jumbo.
Ma ridic din pat, merg la baie, fac un dus, ma spal pe dinti, ma imbrac, imi fac parul si la 08:50 ies pe usa, grabit spre statie sa prind maxi-taxi (stiu ca e o vorba care spune "dupa femei si autobuz, respectiv maxi-taxi sa nu alergi niciodata, ca intotdeauna vin altele" dar eu chiar trebuia sa ajung urgent in centrul orasului). Ajung in statie si constat ca m-am grabit cam degeaba. Nu dureaza mult si ma suna un fost coleg, actual prieten care ma intreaba unde sunt si il fac pe el sa se grabeasca ca sa mergem impreuna. Ne urcam in maxi,ajungem in oras si ne intalnim cu un alt fost coleg, actual prieten. Ma duc sa ii cumpar fostei diriginte un buchet de flori, traditionalele flori de inceput de an dar ca acest an sa fie mai deosebit, mai am un cadou special! Cumpar florile si merg la gara, unde alerg dupa tren( nici nu stiam daca e trenul care duce la Busteni, dar avea locomotiva spre directia corecta). Urc in tren si il intreb pe "nas":
- Trenul acesta are statie si in Busteni?
- Da! raspunse nasul.
Atat asteptam sa imi spuna. Deja incep sa simt cum ultimele minute de vacanta se scurg pe drumul spre liceu. Dar deabea am terminat, vacanta pt mine continua si nu ar trebui sa simt nici o presiune, nimic! Cobor la Busteni, dupa ce am ras in tren ca de obicei si ma indrept spre liceu. Caut aproximativ 30 de minute o rama pt o fotografie si intr-un final ajungem la scoala (nu ca as fi gasit ce cautam).
Incep sa simt emotiile celor din jur... Lumea e agitata, bobocii sunt nerabdatori, toti se saluta, unii cu zambetul pe buze, altii dezamagiti ca incep scoala si daca mai adaugam ca astazi e si 13...
Incepe ceremonia de deschidere a noului an scolar si brusc asupra mea se napustesc sirul de amintiri si dorul de liceu. Acum nu mai am emotii, sunt relaxat, poate prea relaxat! Dupa aproximativ 30 de minute ii daruiesc fostei diriginte buchetul de flori si surpriza, surpriza ce consta intr-o hartie, pe care stau asezate un titlu, trei strofe si o formula de incheiere. Ceva simplu si original!
Ca sa retraiesc toate acele momente de pe vremea cand ma duceam la scoala, ma indrept catre barul unde serveam cafeaua dimineata cu colegii cand chiuleam. Ajung acolo dar ceva nu e in ordine!!! Din nou sunt relaxat iar acolo intram stresat de fiecare data, cu gandul la absente si la faptul ca e posibil sa vina oricand un profesor sa ne caute! Acum nu are cine si de ce sa se i-a de mine... Beau un suc cu cei doi prieteni si plecam spre Sinaia. Normal ca vom pleca cu trenul (doar iesim mai ieftin). Eram prea relaxat si logic ca trebuia ca ceva sa nu mearga cum trebuia. Alergam sa prindem trenul (noroc cu conductorul locomotivei ca a vazut 3 tampiti care alergau pe calea ferata sa se urce in personal si ne-a asteptat), dupa care ne urcam in el. Acolo ne aducem toti trei aminte de anii de liceu. Radem in hohote si povestim tot felul de intamplari ciudate. Ajungem in Sinaia la ora 14:03 si constatam ca nu am dat nici un ban pe transport (nu ne-a prins nasul nici la dus, nici la intors). Din acest moment, ziua devine normala si nimic deosebit in ea!
O jumatate de zi care a inceput prin graba, entuziasm si emotii, si a sfarsit prin relaxare, amintiri si zambete largi!
Succes tuturor elevilor in noul an scolar 2010-2011, bafta celor care sunt a 12-a si astept sa incep facultatea!
P.S. Stiu ca nu am mai scris demult, asa ca scuzati daca am devenit plictisitor in postarea de mai sus dar asa cum este si titlul blogului, am relatat o pagina a vietii mele!
Ma ridic din pat, merg la baie, fac un dus, ma spal pe dinti, ma imbrac, imi fac parul si la 08:50 ies pe usa, grabit spre statie sa prind maxi-taxi (stiu ca e o vorba care spune "dupa femei si autobuz, respectiv maxi-taxi sa nu alergi niciodata, ca intotdeauna vin altele" dar eu chiar trebuia sa ajung urgent in centrul orasului). Ajung in statie si constat ca m-am grabit cam degeaba. Nu dureaza mult si ma suna un fost coleg, actual prieten care ma intreaba unde sunt si il fac pe el sa se grabeasca ca sa mergem impreuna. Ne urcam in maxi,ajungem in oras si ne intalnim cu un alt fost coleg, actual prieten. Ma duc sa ii cumpar fostei diriginte un buchet de flori, traditionalele flori de inceput de an dar ca acest an sa fie mai deosebit, mai am un cadou special! Cumpar florile si merg la gara, unde alerg dupa tren( nici nu stiam daca e trenul care duce la Busteni, dar avea locomotiva spre directia corecta). Urc in tren si il intreb pe "nas":
- Trenul acesta are statie si in Busteni?
- Da! raspunse nasul.
Atat asteptam sa imi spuna. Deja incep sa simt cum ultimele minute de vacanta se scurg pe drumul spre liceu. Dar deabea am terminat, vacanta pt mine continua si nu ar trebui sa simt nici o presiune, nimic! Cobor la Busteni, dupa ce am ras in tren ca de obicei si ma indrept spre liceu. Caut aproximativ 30 de minute o rama pt o fotografie si intr-un final ajungem la scoala (nu ca as fi gasit ce cautam).
Incep sa simt emotiile celor din jur... Lumea e agitata, bobocii sunt nerabdatori, toti se saluta, unii cu zambetul pe buze, altii dezamagiti ca incep scoala si daca mai adaugam ca astazi e si 13...
Incepe ceremonia de deschidere a noului an scolar si brusc asupra mea se napustesc sirul de amintiri si dorul de liceu. Acum nu mai am emotii, sunt relaxat, poate prea relaxat! Dupa aproximativ 30 de minute ii daruiesc fostei diriginte buchetul de flori si surpriza, surpriza ce consta intr-o hartie, pe care stau asezate un titlu, trei strofe si o formula de incheiere. Ceva simplu si original!
Ca sa retraiesc toate acele momente de pe vremea cand ma duceam la scoala, ma indrept catre barul unde serveam cafeaua dimineata cu colegii cand chiuleam. Ajung acolo dar ceva nu e in ordine!!! Din nou sunt relaxat iar acolo intram stresat de fiecare data, cu gandul la absente si la faptul ca e posibil sa vina oricand un profesor sa ne caute! Acum nu are cine si de ce sa se i-a de mine... Beau un suc cu cei doi prieteni si plecam spre Sinaia. Normal ca vom pleca cu trenul (doar iesim mai ieftin). Eram prea relaxat si logic ca trebuia ca ceva sa nu mearga cum trebuia. Alergam sa prindem trenul (noroc cu conductorul locomotivei ca a vazut 3 tampiti care alergau pe calea ferata sa se urce in personal si ne-a asteptat), dupa care ne urcam in el. Acolo ne aducem toti trei aminte de anii de liceu. Radem in hohote si povestim tot felul de intamplari ciudate. Ajungem in Sinaia la ora 14:03 si constatam ca nu am dat nici un ban pe transport (nu ne-a prins nasul nici la dus, nici la intors). Din acest moment, ziua devine normala si nimic deosebit in ea!
O jumatate de zi care a inceput prin graba, entuziasm si emotii, si a sfarsit prin relaxare, amintiri si zambete largi!
Succes tuturor elevilor in noul an scolar 2010-2011, bafta celor care sunt a 12-a si astept sa incep facultatea!
P.S. Stiu ca nu am mai scris demult, asa ca scuzati daca am devenit plictisitor in postarea de mai sus dar asa cum este si titlul blogului, am relatat o pagina a vietii mele!
CU STIMA, DRAGOSTE
SI RESPECT, GABI!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)