Un profesor de filosofie stãtea în fata clasei având pe catedrã câteva lucruri.
Când ora a început, fãrã sã spunã un cuvânt, a luat un borcan mare gol, pe care l-a umplut cu mingi de tenis. I-a întrebat pe studenti dacã borcanul este plin si acestia au convenit cã era.
Profesorul a luat atunci o cutie cu pietricele pe care le-a turnat în borcan, scuturându-l usor.
Pietricelele au umplut golurile dintre mingile de tenis.
I-a întrebat din nou pe studenti dacã borcanul era plin iar acestia au fost de acord cã era.
Profesorul a luat dupã aceea o cutie cu nisip pe care l-a turnat în borcan. Firesc nisipul a umplut de tot borcanul. I-a întrebat din nou pe studenti cum stãtea treaba iar acestia au rãspuns în cor "pliiin"!
Profesorul a scos de sub catedrã douã cesti cu cafea pe care le-a turnat în borcan umplându-l de aceastã datã definitiv.
Studentii au râs.
Dupã ce hohotele s-au domolit, profesorul spus: "Acum as dori sã întelegeti cã acest borcan reprezintã viata voastrã. Mingiile de tenis reprezintã lucrurile importante pentru voi: familie, copii, sãnãtate, prieteni si pasiunile voastre.
Dacã totul ar fi pierdut în afarã de acestea, viata voastrã ar fi tot plinã. Pietricelele sunt celelalte lucruri care conteazã pentru voi: serviciul, casa, masina, iar nisipul e restul lucrurilor mãrunte.
Dacã veti începe cu nisipul, nu veti mai avea unde sã puneti mingile de tenis si pietricelele.
La fel si în viatã, dacã îti irosesti tot timpul si energia pentru lucrurile mici, nu vei avea niciodatã timp pentru lucrurile importante pentru tine. Acordã atentie lucurilor importante pentru fericirea ta.
Joacã-te cu copiii, iesi cu sotia în oras la cinã, joacã tenis, vei avea suficient timp altã datã sã faci curat sau sã repari cine stie ce dispozitiv.
Ai, în primul rând grijã de mingiile de tenis, ele conteazã cu adevãrat. Stabileste-ti prioritãtile, restul e doar nisip."
Unul dintre studenti a ridicat mâna interesându-se ce reprezentau cele douã cãni de cafea. Profesorul a zâmbit: "Mã bucur cã întrebi asta, ele vor doar sã arate cã, oricât de plinã ar pãrea viata ta, e loc întotdeauna pentru douã cãni de cafea, împreunã cu un prieten."
joi, 22 octombrie 2009
luni, 19 octombrie 2009
Cum sa postati comentariile!
Sunt persoane care imi viziteaza blogul si ar dori sa comenteze anumite subiecte insa nu stiu cum sa faca acest lucru. Nu este o rusine pt ca nici eu nu am stiut la inceput! Asa ca va rog sa urmati urmatorii pasi pt a putea posta un cometariu, conform imaginilor!
Pasul 1 este sa dati click pe subiectul care doriti sa il comentati!
Pasul 2 este sa va duceti jos in pagina si sa dati click acolo unde va apare "Comentati ca:"
Pasul 3 este sa alegeti sectiunea "Nume/Adresa URL" daca doriti sa va divulgati numele si o anumita adresa(complatarea la adresa URL nu este obligatorie si se lasa loc liber)! Daca doriti sa comentati fara a va divulga numele va rog sa alegeti sectiunea "Anonim"!
Pasul 4 este sa completati numele si adresa URL! Dupa completare dati Click pe "Continuati"! Exceptie de la pasul 4 fac persoanele care doresc sa ramana anonime!
Pasul 5 si ultimul pas este sa scrieti parerea dumneavoastra despre subiectul respectiv, urmad sa incheiati cu un click pe "Postati un comentariu"!
Va indemn pe toti cei care imi vizitati blogul sa postati parerea dumneavoastra(completari, obiectii) despre subiectul ce il vizitati!
Urmeaza!
Urmeaza sa imi public alte poezii printre care cea mai lunga poezie scrisa de mine ce depaseste 10 catrene. Am sa mai descriu persoanele ce ma sustin si sunt alaturi de mine atat la greu cat si la bine fara a preciza numele, doar cei apropiati vor sti de cine este vorba. Deocamdata asta am sa scriu pana la sfarsitul lunii, daca am timp voi mai posta subiecte interesante, din punctul meu de vedere.
luni, 21 septembrie 2009
Viata precum trenul!
Viata este ca o calatorie cu trenul: urcam si coboram des, exista accidente, surprize placute la unele statii si tristete adanca la altele.
Atunci cand ne nastem si ne urcam in tren, intalnim oameni despre care credem ca ne vor insoti pe parcursul calatoriei noastre: parintii nostri.
Din pacate, adevarul este altfel. Ei coboara la o statie si ne lasa pe noi fara dragostea si atasamentul lor, fara prietenia si compania lor.
E drept ca in tren urca alte persoane care vor ocupa un rol important in calatoria noastra. Acestea sunt fratii nostri, prietenii nostrii si acei oameni minunati pe care ii iubim.Unele dintre aceste persoane care urca in tren, privesc calatoria ca o plimbare scurta.
Altii gasesc numai tristete pe parcursul calatoriei. Si mai exista si altii care sunt permanent prezenti si gata de a oferi ajutorul lor celor care au nevoie de ei.
Unii lasa in urma lor cand coboara un dor vesnic ...
Unii urca si coboara si noi abia i-am observat.
Ne mira faptul ca unii pasageri, pe care ii iubim mult, se muta in alt vagon si ne lasa singuri in aceasta etapa a calatoriei noastre. Bineinteles noi nu ne lasam opriti si ne straduim sa-i gasim si sa ne inghesuim sa trecem si sa ne mutam in vagonul lor. Din pacate, uneori nu ne putem aseza langa ei, deoarece locul de langa ei este deja ocupat.
Nu face nimic, asa este calatoria: plina de provocari, vise, fantezii, sperante si despartiri...
dar fara intoarcere.
Deci, trebuie sa facem calatoria in felul cel mai bun posibil....
By Kon! Foarte frumoase cuvintele Kon, felicitarile mele!
Atunci cand ne nastem si ne urcam in tren, intalnim oameni despre care credem ca ne vor insoti pe parcursul calatoriei noastre: parintii nostri.
Din pacate, adevarul este altfel. Ei coboara la o statie si ne lasa pe noi fara dragostea si atasamentul lor, fara prietenia si compania lor.
E drept ca in tren urca alte persoane care vor ocupa un rol important in calatoria noastra. Acestea sunt fratii nostri, prietenii nostrii si acei oameni minunati pe care ii iubim.Unele dintre aceste persoane care urca in tren, privesc calatoria ca o plimbare scurta.
Altii gasesc numai tristete pe parcursul calatoriei. Si mai exista si altii care sunt permanent prezenti si gata de a oferi ajutorul lor celor care au nevoie de ei.
Unii lasa in urma lor cand coboara un dor vesnic ...
Unii urca si coboara si noi abia i-am observat.
Ne mira faptul ca unii pasageri, pe care ii iubim mult, se muta in alt vagon si ne lasa singuri in aceasta etapa a calatoriei noastre. Bineinteles noi nu ne lasam opriti si ne straduim sa-i gasim si sa ne inghesuim sa trecem si sa ne mutam in vagonul lor. Din pacate, uneori nu ne putem aseza langa ei, deoarece locul de langa ei este deja ocupat.
Nu face nimic, asa este calatoria: plina de provocari, vise, fantezii, sperante si despartiri...
dar fara intoarcere.
Deci, trebuie sa facem calatoria in felul cel mai bun posibil....
By Kon! Foarte frumoase cuvintele Kon, felicitarile mele!
miercuri, 16 septembrie 2009
Nu stiu ce titlu sa ii pun ...
In banca de la scoala stau
Si scriu o alta poezie,
Ma uit pe geam sa ma inspire,
Natura ce vrea sa-nvie.
Natura... sufera si ea,
Mai are un pic si se ineaca.
In albul cetei dese,
Ea parca ar sa se intoarca.
Ar vrea sa se intoarca iar,
La ce a fost demult... odata!
Natura ar vrea sa se intoarca,
La umbra soarelui batran!
Viata merge inainte!
Viata merge inainte
Ca un soldat in linia intai,
Cu rani aspre si conflicte,
Povestite celor vi!
Mergand pe drumul vietii mele,
Imi amintesc ceva ... frumos,
Facand sa treaca altfel timpul,
Mergand mereu cu capu-n jos.
Imi trec prin minte acele clipe
Precum un glont pe langa tampla
Si ma gandesc in continuare,
La ce a fost si ce se-ntampla!
Nu te uita-napoi prea des,
Caci ai sa suferi mult deodata!
Priveste-n fata, are sens!
Dar lupta, sa nu cazi vreodata!
duminică, 13 septembrie 2009
Abonați-vă la:
Postări (Atom)