Viata este ca o calatorie cu trenul: urcam si coboram des, exista accidente, surprize placute la unele statii si tristete adanca la altele.
Atunci cand ne nastem si ne urcam in tren, intalnim oameni despre care credem ca ne vor insoti pe parcursul calatoriei noastre: parintii nostri.
Din pacate, adevarul este altfel. Ei coboara la o statie si ne lasa pe noi fara dragostea si atasamentul lor, fara prietenia si compania lor.
E drept ca in tren urca alte persoane care vor ocupa un rol important in calatoria noastra. Acestea sunt fratii nostri, prietenii nostrii si acei oameni minunati pe care ii iubim.Unele dintre aceste persoane care urca in tren, privesc calatoria ca o plimbare scurta.
Altii gasesc numai tristete pe parcursul calatoriei. Si mai exista si altii care sunt permanent prezenti si gata de a oferi ajutorul lor celor care au nevoie de ei.
Unii lasa in urma lor cand coboara un dor vesnic ...
Unii urca si coboara si noi abia i-am observat.
Ne mira faptul ca unii pasageri, pe care ii iubim mult, se muta in alt vagon si ne lasa singuri in aceasta etapa a calatoriei noastre. Bineinteles noi nu ne lasam opriti si ne straduim sa-i gasim si sa ne inghesuim sa trecem si sa ne mutam in vagonul lor. Din pacate, uneori nu ne putem aseza langa ei, deoarece locul de langa ei este deja ocupat.
Nu face nimic, asa este calatoria: plina de provocari, vise, fantezii, sperante si despartiri...
dar fara intoarcere.
Deci, trebuie sa facem calatoria in felul cel mai bun posibil....
By Kon! Foarte frumoase cuvintele Kon, felicitarile mele!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu