Era o zi de toamna, destul de trista , in care melancolia plutea peste tot si lovea fiecare persoana romantica ce o intalnea. Pana atunci era totul trist, innorat, un peisaj plin de imagini dezolante cu fete ale oamenilor tristi si stresati de greutatile ce ii apasa. Totul pana a aparut ea, o fata linsa, draguta, simpatica, plina de pasiune, cu un chip angelic, cu parul lung si catifelat, cu ochii negri ca intunericul noptii, ochii ce se luminau atunci cand imi zareau chipul. Am zarit-o dar nu am incercat sa o cunosc in acea clipa. O priveam intens, ii studiam si analizam pozele pentru a-mi da seama de ce fel de persoana este.
Dupa o perioada de timp, aproximativ 10 zile am aflat cum o cheama si de unde venea. Numele ei era Ana-Maria si provenea dintr-o zona mai putin cunoscuta de mine.
Avea in ea o dragoste nebuna care ii amlpifica frumusetea. Am preferat sa vad latura ei feminina si interioara exploatata de foarte putini sau neexploatata. A durat destul timp sa patrund acolo, insa am patruns ca un necunoscut in taina intunericului. Nu am reusit sa vad foarte multe lucruri, deoarece ea era trista, in sufletul ei se instalase un intuneric si rareori se mai vedea cate o raza de lumina asemenatoare unui fulger. Dar lipsea tunetul! Am reusit sa simt, sa simt ca e deosebita, ca e altfel, ca e cum nu mai intalnisem pana atunci. Se astepta sa abandonez ideea de a vedea ce e in sufletul ei dupa ce am dat de acel intuneric dar spre surprinderea ei, am incercat sa fac lumina si am reusit in cele din urma. Ce am vazut acolo este de neimaginat si de neinchipuit. Un loc imens, cu gauri provocate de durere si tristete, mii de culori ce impanzeau acea incapere si ajutau la crearea unui decor fascinant, dragoste in fiecare molecula, iubire si afectiune in fiecare particula, un romantism inedit ce mentinea flacara iubirii mereu aprinsa, toate acestea intr-un suflet de femeie. O mina de aur neexploatata de nimeni pana atunci, o mina de care ma bucuram doar eu de ea si trebuia sa o pretuiesc.
Dupa un anumit timp, mi-a urmat gesturile si faptele, patrunzand si ea in cel mai misterios loc al unui om, sufetul meu! Acolo din spusele ei, se afla foarte multe comori si foarte multe culori, nevazute de nimeni pana atunci. Brusc am inceput sa ne acoperim gaurile din suflet unul altuia cu cea mai buna tencuiala din domeniu, cu dragoste si iubire. Ne-am dat seama ca nu trebuie experienta sa fi un bun meserias in domeniu, ci doar daruire si dorinta de a umple acele goluri si de a face in suflet curcubeul perfect. Din acel moment am preluat initiativa, chinuindu-ma la primul meu proiect. Credeam ca trebuia sa fi avut experienta in acest domeniu ca in final, constructia pe care mi-o doream sa fie una greu de daramat, egalat si copiat! Din fericire nu a fost asa, cea mai buna gandire, nu a fost cea a creierului, ci cea a inimii, asa ca am urmat-o! Dupa o munca destul de costisitoare care a durat aproximativ doua luni, m-am gandit sa privesc in urma sa vad ce am realizat si am observat o lucrare incredibil de frumoasa si placuta si am constatat impreuna cu cea care a participat la realizarea acestui proiect ca sunt un bun arhitect si un bun constructor de punti intre inimi! Asa ca bucurati-va de viata, ganditi cu inima atunci cand iubiti!
P.S. In aceasta scurta postare, numele sunt fictive la fel si unele descrieri, insa actiunea in sine este una reala si chiar unele lucruri sunt descrise ca in realitate! Este doar o poveste ce are la baza foarte multa realitate!
miercuri, 31 martie 2010
miercuri, 17 martie 2010
Doua Luni ...
DOUA LUNI …
S-au implinit doua luni de la primul “TE IUBESC”,
Sa se ajunga la siplistul “TE DORESC”,
Sa stau putin sa ma gandesc
Si sa incep sa-mi amintesc,
Cat te iubeam si te iubesc!
A devenit ceva firesc,
Ca sa iti spun ca te iubesc
Si-ar trebui sa-ti dovedesc
Ca te ador si ca tanjesc
Dupa iubirea ta, firesc!
In doua luni n-am incetat,
Sa te iubesc,
Sa te doresc,
Macar o clipa!
Buzele tale aromate
Prin care trec filtrate soapte
Pline de vise si-mbibate
Cu gustul sufletului tau, eu le ador!
Nu sunt poeme si nici cuvinte,
Care sa-ti spuna ce am in minte
Si cat de mult te pretuiesc,
Asa de mult eu TE IUBESC!
Poezie scrisa special astazi, 17.03.2010 cu ocazia implinirii a doua luni de cand s-a format un NOI! La indemnele anumitor persoane am publicat aici aceasta poezie!!! Astept parerile si completarile voastre si pentru critici, creati un alt blog si lasati-mi doar linkul!
joi, 11 martie 2010
ORGOLIUL, principalul inamic impotriva iubirii!
Majoritatea ati vazut pe adresa mea de messenger, un status identic! Probabil multi va intrebati, cum am ajuns eu la aceasta concluzie. Am sa va spun pe scurt cum am ajuns la aceste cuvinte, apreciate de foarte multi!
Totul a inceput prin a discuta cu diferiti prieteni. Majoritatea povestindu-mi una sau mai multe povesti de dragoste. Le-am analizat amanuntit pe fiecare in parte, incercand sa observ punctul in care s-a produs fisura ce a dus la ruptura relatiei in final. Totul cu scopul de a evita si eu aceste greseli. Pentru ca dupa cum ati observat, avem doar o viata si nu putem avea parte de prea multe experiente ca sa invatam doar din propriile greseli si ca sa incercam sa ne apropiem de perfectiune, trebuie sa invatam si din greselile altora! Dupa ce am analizat multe povesti de iubire incheiate, aveam o vaga idee ca toate au o problema comuna dar nu erau destule probe ca sa ateste ca "orgoliul este principalul inamic al iubirii", asa ca am continuat sa analizez povestile de dragoste de actualitate ale prietenilor mei si sa inchei cu povestea mea de dragoste. Dupa ceva timp am ajuns la concluzia ca discutiile aprinse sunt provocate de interventia orgoliului.
Acum va rog sa va ganditi si voi, sa va faceti singuri o analiza a realtiei voastre anterioare si/sau actuale si sa vedeti daca am dreptate! Si sa imi spuneti daca orgoliul este principalul inamic al iubirii, conform spuselor mele in randurile de mai jos!
ORGOLIUL: principalul inamic impotriva iubirii; bariera ce uneori opreste cuvintele si semnalele transmise de inima si suflet! In concluzie, cand iubesti, uita de orgoliu!!!
In ultima vreme multi ma intrebau daca imi pot folosi statusul, reprezentat de cuvintele de mai sus, raspunsul meu a fost unul afirmativ pentru ca vreau sa tina cat mai multi oameni cont de aceasta afirmatie a mea! Asa ca nu este nevoie sa imi cereti voie ci doar sa imi dati dreptate si sa imi lasati un sec "MULTUMESC" sau "MERCI" daca s-a realizat vreo schimbare dupa ce s-a citit aceasta afirmatie!
Astept completarile si parerile voastre!
Oferiti-va iubire si nu uitati ca totul e posibil doar daca lasati ORGOLIUL intr-o parte si voi va deplasati in cealalta directie!
Totul a inceput prin a discuta cu diferiti prieteni. Majoritatea povestindu-mi una sau mai multe povesti de dragoste. Le-am analizat amanuntit pe fiecare in parte, incercand sa observ punctul in care s-a produs fisura ce a dus la ruptura relatiei in final. Totul cu scopul de a evita si eu aceste greseli. Pentru ca dupa cum ati observat, avem doar o viata si nu putem avea parte de prea multe experiente ca sa invatam doar din propriile greseli si ca sa incercam sa ne apropiem de perfectiune, trebuie sa invatam si din greselile altora! Dupa ce am analizat multe povesti de iubire incheiate, aveam o vaga idee ca toate au o problema comuna dar nu erau destule probe ca sa ateste ca "orgoliul este principalul inamic al iubirii", asa ca am continuat sa analizez povestile de dragoste de actualitate ale prietenilor mei si sa inchei cu povestea mea de dragoste. Dupa ceva timp am ajuns la concluzia ca discutiile aprinse sunt provocate de interventia orgoliului.
Acum va rog sa va ganditi si voi, sa va faceti singuri o analiza a realtiei voastre anterioare si/sau actuale si sa vedeti daca am dreptate! Si sa imi spuneti daca orgoliul este principalul inamic al iubirii, conform spuselor mele in randurile de mai jos!
ORGOLIUL: principalul inamic impotriva iubirii; bariera ce uneori opreste cuvintele si semnalele transmise de inima si suflet! In concluzie, cand iubesti, uita de orgoliu!!!
In ultima vreme multi ma intrebau daca imi pot folosi statusul, reprezentat de cuvintele de mai sus, raspunsul meu a fost unul afirmativ pentru ca vreau sa tina cat mai multi oameni cont de aceasta afirmatie a mea! Asa ca nu este nevoie sa imi cereti voie ci doar sa imi dati dreptate si sa imi lasati un sec "MULTUMESC" sau "MERCI" daca s-a realizat vreo schimbare dupa ce s-a citit aceasta afirmatie!
Astept completarile si parerile voastre!
Oferiti-va iubire si nu uitati ca totul e posibil doar daca lasati ORGOLIUL intr-o parte si voi va deplasati in cealalta directie!
miercuri, 24 februarie 2010
Oamenii ....
In mod normal toti ar trebui sa fim OAMENI, atat la propriu cat si la figurat.
Zilele acestea, nu mai tin minte cand, am vazut la cea mai buna prietena a mea un status: "Putini sunt aceia ce sunt OAMENI, restul reprezinta doar populatie" si am stat putin sa ma gandesc ca sa imi dau seama ca este exact asa cum spune ea! Si m-am apucat sa analizez in minte aceasta afirmatie. Intr-adevar OAMENII au suflet, iubesc, gandesc si simt. Insa in ziua de astazi foarte putini fac asta. Dupa ce m-am gandit la treaba asta, am tras aceasi concluzie "Putini sunt aceia ce sunt OAMENI, restul reprezinta doar populatie"! Este destul de ciudat dar asta este realitatea. Si ca sa ma conving si mai mult de acest lucru, am avut parte de o intamplare astazi.
Astazi la scoala, impreuna cu un coleg de clasa, am glumit si am ras in majoritatea timpului. La un momet dat am fost scosi la tabla sa raspundem cu scopul de a ne mai domoli bucuria care o traiam (lumea era invidioasa pe dispozitia noastra). Cum ni s-a spus sa facem ceva ce categoric nu stiam sa facem, am dat-o in bara. Ni s-a spus ca am luat nota 2 (nu stiu cat e de adevarat ca nu am consultat catalogul dupa), fapt ce a starnit bucuria si zambetul altora. Atunci am vazut cat de mare e invidia si in ce cantitati e prezenta pentru unele persoane din "POPULATIE", "POPULATIE" ce ar fi dat orice ca noi sa fim tristi, sa plangem si sa ne dam cu capul de pereti. Toate aceste lucruri dupa ce am ajutat in repetate randuri, mai mult sau mai putin acele persoane si nu le-am cerut nimic in schimb decat respect si sa ma lase in pace. Se pare ca am cerut prea mult, le-am cerut sa fie OAMENI!
Lumea in care traim in ziua de astazi nu mai este dominata ca in alte epoci de iubire, de dragoste, de afectiune, de prietenii, de respect, ba dimpotriva, iubirea a fost inlocuita cu ura, dragostea cu invidia, afectiunea cu indiferenta, prietenia cu dusmania si respectul cu dispretul! Asa se explica cum din ce in ce mai putini oameni stiu cum sa iubeasca cu adevarat, stiu pe ce e bazata o prietenie adevarata, stiu ce este acela respectul. Aici avem o mare problema, toti vrem sa fim iubiti, apreciati, respectati dar cati dintre noi stiu sa faca aceste lucruri? Cand vom invata ca trebuie sa oferim ca sa primim?
Probabil toti am facut asta la inceput dar majoritatea au renuntat pentru ca au fost dezamagiti de persoanele carora le-au oferit aceste lucruri, din cauza ca nu au primit nici macar un sfert din ce au oferit. Dar nu asa reusim sa schimbam ceva, nu in acest fel. Trebuie sa luptam, sa ne ridicam si sa ne continuam drumul. Nu trebuie sa ne schimbam ca asa vor unii si altii (aici ma refer la schimbari in rau)!
Ce mare a fost ziua asta si toti au privit-o ca fiind o oarecare!!!
Ca sa schimbam lumea, trebuie sa ne invatam unii pe altii cum sa ne iubim, cum sa ne respectam si cum sa apreciem adevaratele valori!
Acum vreau sa fac o paranteza, ca sa va spun ca nu astept comentarii cu critici ci doar pareri! Cine vrea sa ma critice, il indemn sa creeze un blog si chiar sa imi lase linkul ca sa il citesc!
VA MULTUMESC SI VA RESPECT!
Zilele acestea, nu mai tin minte cand, am vazut la cea mai buna prietena a mea un status: "Putini sunt aceia ce sunt OAMENI, restul reprezinta doar populatie" si am stat putin sa ma gandesc ca sa imi dau seama ca este exact asa cum spune ea! Si m-am apucat sa analizez in minte aceasta afirmatie. Intr-adevar OAMENII au suflet, iubesc, gandesc si simt. Insa in ziua de astazi foarte putini fac asta. Dupa ce m-am gandit la treaba asta, am tras aceasi concluzie "Putini sunt aceia ce sunt OAMENI, restul reprezinta doar populatie"! Este destul de ciudat dar asta este realitatea. Si ca sa ma conving si mai mult de acest lucru, am avut parte de o intamplare astazi.
Astazi la scoala, impreuna cu un coleg de clasa, am glumit si am ras in majoritatea timpului. La un momet dat am fost scosi la tabla sa raspundem cu scopul de a ne mai domoli bucuria care o traiam (lumea era invidioasa pe dispozitia noastra). Cum ni s-a spus sa facem ceva ce categoric nu stiam sa facem, am dat-o in bara. Ni s-a spus ca am luat nota 2 (nu stiu cat e de adevarat ca nu am consultat catalogul dupa), fapt ce a starnit bucuria si zambetul altora. Atunci am vazut cat de mare e invidia si in ce cantitati e prezenta pentru unele persoane din "POPULATIE", "POPULATIE" ce ar fi dat orice ca noi sa fim tristi, sa plangem si sa ne dam cu capul de pereti. Toate aceste lucruri dupa ce am ajutat in repetate randuri, mai mult sau mai putin acele persoane si nu le-am cerut nimic in schimb decat respect si sa ma lase in pace. Se pare ca am cerut prea mult, le-am cerut sa fie OAMENI!
Lumea in care traim in ziua de astazi nu mai este dominata ca in alte epoci de iubire, de dragoste, de afectiune, de prietenii, de respect, ba dimpotriva, iubirea a fost inlocuita cu ura, dragostea cu invidia, afectiunea cu indiferenta, prietenia cu dusmania si respectul cu dispretul! Asa se explica cum din ce in ce mai putini oameni stiu cum sa iubeasca cu adevarat, stiu pe ce e bazata o prietenie adevarata, stiu ce este acela respectul. Aici avem o mare problema, toti vrem sa fim iubiti, apreciati, respectati dar cati dintre noi stiu sa faca aceste lucruri? Cand vom invata ca trebuie sa oferim ca sa primim?
Probabil toti am facut asta la inceput dar majoritatea au renuntat pentru ca au fost dezamagiti de persoanele carora le-au oferit aceste lucruri, din cauza ca nu au primit nici macar un sfert din ce au oferit. Dar nu asa reusim sa schimbam ceva, nu in acest fel. Trebuie sa luptam, sa ne ridicam si sa ne continuam drumul. Nu trebuie sa ne schimbam ca asa vor unii si altii (aici ma refer la schimbari in rau)!
Ce mare a fost ziua asta si toti au privit-o ca fiind o oarecare!!!
Ca sa schimbam lumea, trebuie sa ne invatam unii pe altii cum sa ne iubim, cum sa ne respectam si cum sa apreciem adevaratele valori!
Acum vreau sa fac o paranteza, ca sa va spun ca nu astept comentarii cu critici ci doar pareri! Cine vrea sa ma critice, il indemn sa creeze un blog si chiar sa imi lase linkul ca sa il citesc!
VA MULTUMESC SI VA RESPECT!
duminică, 7 februarie 2010
Cea mai frumoasa vacanta!
Miercuri, 3 februarie, am ajuns la Braila, orasul din care e prietena mea. Ne-am intalnit in jurul orei 11 si am stat impreuna pana pe la ora 18,19. Ore in care ne-am plimbat, am mancat, ne-am sarutat, ne-am bucurat si ne-am facut fericiti. Ore in care am cunoscut-o si pe mama ei, o femeie exceptionala, o mama extrem de protectoare si foarte apropiata de fica ei, avand o relatie cu fata dansei mai mult decat o relatie de prietenie (fetelor ar trebui sa fiti invidioase pe ea din acest motiv si altele bineinteles). In afara faptului ca m-a acceptat si m-a primit intr-un mod in care nu ma asteptam deloc, aceasta doamna ne-a si ajutat in mod constant sa petrecem cat mai mult timp impreuna. Dupa ce ne-am despartit, am ajuns la Galati, locul in care am dormit la niste rude, unde am fost primit cu multa dragoste.
Joi, 4 februarie, am plecat de dimineata in jurul orei 12 la Braila ca sa ma reintalnesc cu prietena mea. A urmat o alta zi, cu plimbari pe faleza dunarii, in centrul Brailei si prin parcuri. In aceasta zi ne-am cunoscut mult mai bine, am petrecut mult mai mult timp impreuna, pana pe la ora 20, dupa care am revenit la Galati!
Vineri, 5 februarie, ne-am intalnit din nou in jurul ore 11 de data aceasta, dar avand mult mai putin timp de petrecut impreuna decat in zilele precedente din motive personale si am stat impreuna pana pe la ora 17. O alta zi superba! Dupa care am plecat la Galati, unde m-am plimbat si acolo pe faleza si prin centrul Galatiului cu ruda la care am stat. In cateva cuvinte o zi plina.
Sambata, 6 februarie, ultima zi din aceasta vacanta minunata, o zi care a inceput de dimineata, la ora 9 eram in Braila sa petrec cat mai mult timp cu prietena mea. Am stat de vorba un timp cu mama ei, oferindu-i sansa de a ma cunoste mult mai bine. Am stat cu prietena pana la ora plecarii mele catre Sinaia, asta fiind ora 15! Un moment trist, un moment in care s-au varsat lacrimi de despartire ...
Insa aceste 4 zile au fost minunate, am avut parte de vreme buna, mai putin in ultima zi! Parca si cerului ii parea rau ca plec. Au fost zilele in care am fost cel mai norocos, totul a mers perfect, nu am fost o clipa suparat, lumea care trecea pe langa noi pe strada, ne privea si zambea, toata lumea din jurul meu era foarte amabila. Astea 4 zile au fost cele mai perfecte zile din viata mea!
LE MULTUMESC TUTROR CARE AU PARTICIPAT INTR-UN MOD SAU ALTUL, CA ACEASTA "EXCURSIE" SA FIE REALIZATA SI PERFECTA IN CELE DIN URMA!
marți, 2 februarie 2010
POEZIILE LUNII IANUARIE!
Am sa va public poeziile care le-am scris luna trecuta, in Ianuarie 2010! Majoritatea sunt vesele, insa am si un poem trist. Si cu siguranta va intrebati de ce am scris atatea poezii in ultima vreme, de unde am aceste sentimente si cuvinte? Am sa incerc sa va raspund la aceste intrebari.
Am scris atat de multe poezii in ultima vreme pentru ca am trecut printr-o perioada placuta din punctul meu de vedere, o perioada in care sentimentele ce pareau ca nu mai ies niciodata la iveala si-au facut din nou aparitia cu forte proaspete.
Inca nu am reusit sa gasesc sursa sigura a cuvintelor si sentimentelelor, dar cel mai probabil ele vin din inima, suflet si creier. Si acum va intrebati din nou cine este norocoasa?
Prea curand nu se va afla de aceasta norocoasa, o las sa se bucure deocamdata de dragostea si iubirea mea, de fericirea ce i-o transmit si este mai bine sa traiasca o vreme in anonimat. Cei ce sunt foarte apropiati de mine au cunoscut anumite detalii despre ea si decat o singura persoana chiar stie despre cine e vorba cu adevarat. Nu va chinuiti sa aflati despre cine este vorba, nu are cum sa ajunga nici un detaliu la voi, pentru ca e captiva in inima mea!!!
Sa aveti parte de un Februarie minunat! Va astept comentariile si parerile pro sau contra!
Am scris atat de multe poezii in ultima vreme pentru ca am trecut printr-o perioada placuta din punctul meu de vedere, o perioada in care sentimentele ce pareau ca nu mai ies niciodata la iveala si-au facut din nou aparitia cu forte proaspete.
Inca nu am reusit sa gasesc sursa sigura a cuvintelor si sentimentelelor, dar cel mai probabil ele vin din inima, suflet si creier. Si acum va intrebati din nou cine este norocoasa?
Prea curand nu se va afla de aceasta norocoasa, o las sa se bucure deocamdata de dragostea si iubirea mea, de fericirea ce i-o transmit si este mai bine sa traiasca o vreme in anonimat. Cei ce sunt foarte apropiati de mine au cunoscut anumite detalii despre ea si decat o singura persoana chiar stie despre cine e vorba cu adevarat. Nu va chinuiti sa aflati despre cine este vorba, nu are cum sa ajunga nici un detaliu la voi, pentru ca e captiva in inima mea!!!
Sa aveti parte de un Februarie minunat! Va astept comentariile si parerile pro sau contra!
Poezie trista!
Si sa public si una dintre cele mai triste poezii scrise tot in luna ce tocmai a luat sfarsit! Nu am reusit sa ii gasesc un titlu, aceasi problema a mea antica si de demult... Va cer ajutorul cu un titlu potrivit!
Tacut in linistea noptii,
Ma gandesc la soarta mortii.
Oare eu voi fi mai bine?
Va plange cineva dupa mine?
Lumea care ma-nconjoara
Ar vrea ca mintea mea sa moara,
Sa plece, sa-i dea deoparte,
Sa intre in normalitate.
Analizez mult prea complex
Ca sa am un interes,
Ca sa vreau sa ajung departe,
Sa uit de singuratate,
Sa trec de la vorbe la fapte,
Sa ditrug vise si soapte,
De toti si toate aruncate!
Ma gandesc la soarta mortii.
Oare eu voi fi mai bine?
Va plange cineva dupa mine?
Lumea care ma-nconjoara
Ar vrea ca mintea mea sa moara,
Sa plece, sa-i dea deoparte,
Sa intre in normalitate.
Analizez mult prea complex
Ca sa am un interes,
Ca sa vreau sa ajung departe,
Sa uit de singuratate,
Sa trec de la vorbe la fapte,
Sa ditrug vise si soapte,
De toti si toate aruncate!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)